1. Clarifică-ți ce dorești să delegi – Ce anume delegi? Care este rezultatul pe care îl aștepți? Când vei spune că sarcina a fost îndeplinită cu succes? Rezultatul acestei etape trebuie să îți furnizeze o imagine clară asupra activității pe care dorești să o delegi.
- Analizează toate sarcinile pe care le gestionezi în prezent, identifică-le pe cele care pot fi îndeplinite de către un membru al echipei tale. Delegarea anumitor sarcini o să-ți aducă pe termen lung două beneficii: o să îți creeze mai mult timp și în același timp o să fie o modalitate de motivare și responsabilizare a celui căruia îi delegi sarcina;
- Deleagă activitățile pe care un membru al echipei tale le-ar face mai bine decât tine;
- Deleagă sarcini care ar putea contribui la dezvoltarea membrilor echipei tale;
- Deleagă sarcini care reprezintă un anumit interes celui căruia îi delegi (Tips&tricks: pe parcursul a câtorva zile notează pe o foaie de hârtie/document calculator, toate sarcinile pe care le ai de făcut, sarcini zilnice, săptămânale, lunare. După ce ai finalizat lista, evidențiază sarcinile pe care consideri că le-ai putea delega, eventual cui anume, vei obține astfel o privire de ansamblu.)
2. Alege persoana potrivită pentru a delega sarcina:
- Ține cont de abilitățile pe care le are persoana respectivă;
- Întreabă-te dacă te poți baza pe persoana respectivă și dacă este interesată de noua sarcină?
- Ține cont de ceea ce îl motivează;
- Treci în revistă gradul de experință pe care o are cel căruia dorești să îi delegi noua sarcină.
3. Asigură-te că explici clar ce are de făcut, motivul pentru care delegi sarcina acelei persoane și nu alteia:
- Stabilește indicatorii de performanță: care sunt criteriile care vor indica obținerea rezultatelor dorite?
- Asigură-te că cel căruia îi delegi noua atribuție, este de acord cu aspectele sarcinii;
- Asigură-te că are toate resursele necesare pentru a îndeplini sarcina cu succes;
- Menționează termenele limită precum și datele intermediare de evaluare (dacă este cazul);
- Anunță această delegare tuturor celor implicați;
- Explică modul în care această sarcină face parte din obiectivul general al departamentului/organizației și modul în care cel căruia îi delegi, contribuie la realizarea acestui obiectiv general.
4. Discută deschis temerile – o discuție deschisă de clarificare a neclarităților va adresa întrebări de genul: Ce anume ai de făcut? Care este sprijinul de care ai nevoie din partea mea sau a celorlalți? Care sunt resursele de care ai nevoie? A rămas ceva de clarificat? Sunt alte aspecte pe care ai dori să le discutăm?
5. Arată-i că ai încredere în ea/el – lasă-i libertatea de a gestiona după cum crede de cuviință sarcina, ai încredere. Amintește-ți că există mai multe modalități de a rezolva o sarcină și important este rezultatul obținut. Dacă lucrurile merg prost, nu arăta cu degetul înspre ceea ce crezi tu că a cauzat problema, acționează mai degrabă ca un mentor și nu ca un părinte critic, dojenitor. Încurajează o cultură în care chiar dacă se produc greșeli, angajații pot vorbi deschis, fără teamă despre ceea ce s-a întâmplat și se găsesc soluții potrivite pentru a remedia eroarea.
6. Evaluează progresul – stabiliți de comun acord, încă de la începutul delegării, termene și acțiuni intermediare care să servească ca și indicatori ai faptului că acțiunile întreprinse până în momentul evaluării conduc înspre rezultatul dorit.
7. Revizuirea întregul proces – la sfârșitul proiectului acordă feedback constructiv, analizați împreună ce anume a mers bine și ce anume s-ar putea face diferit data viitoare. Nu uita să sărbătoriți succesul, să recompensezi membrul echipei și să faci public succesul colegului tău.
Care sunt barierele personale care ne împiedică să delegăm?
Delegarea este un proces eficient prin care managerul îi responsabilizează pe membrii echipei. Lipsa încrederii în propria persoană și în capacitățile membrilor echipei limitează procesul de delegare și eficiența lui. Managerul care nu deleagă are o eficiență redusă.
Cele mai întâlnite motive pentru care managerii nu deleagă:
Nu am suficient timp să deleg – este cel mai des întâlnit motiv pentru care se evită delegarea, în ciuda faptului că prin acest proces se pot delega unele sarcini care pot reprezenta pentru manager timp câștigat;
Pierd controlul asupra sarcinii respective – teama că poartă responsabilitatea pentru acțiunile pe care le face altcineva și nu deține controlul asupra ceea ce se întâmplă;
Teama că cel căruia îi deleagă se va dovedi că face sarcina respectivă mai bine decât managerul care face delegarea;
Neîncrederea în membrii echipei.
Sursa: cariereonline.ro
joi, 14 noiembrie 2013
Atuuri pentru reușită
„Secretul cel mai bine păzit e la vedere” se spune atunci când vorbim despre comunicarea nonverbală.
Fiecare gest e o trăire sau, mai bine zis, fiecare mișcare voluntară sau involuntară, pe care o facem, de la un simplu zâmbet și până la poziția corpului reflectă o stare interioară, o trăire ce reprezintă adevarata noastră intenție fată de persoane sau situații.
Viața de zi cu zi ne-a pus în situația de a ne educa sau de a ne antrena atât de bine exprimarea unor stări artificiale, în concordanță cu așteptările celorlalți, încât uităm a fi oameni! Ne temem să dăm frâu liber emoțiilor, să ne exprimăm necezurat adevaratele sentimente!
Mimăm atât de bine zâmbetul încât, uneori, până și noi, ne lăsăm păcăliți de el. Ceea ce nu e neapărat rău.
Dimpotrivă.
Fake it till you make it ! spun americanii și nu întâmplător. Sunt situații, deloc puține la număr, când starea psihică și / ori fizică pe care le ai nu ți-ar aduce beneficii sau câștig de cauză. Întâlniri pentru care te-ai pregătit temeinic pot sfârși nefavorabil pentru tine, dacă nu reușești să-ți impui o anumită stare, să te mobilizezi fizic și mental pentru a obține rezultatul pe care l-ai așteptat.
Make it till you become it! este următorul pas și înseamnă că ți-ai însușit atât de bine starea pe care ți-ai generat-o artificial, încât a ajuns să fie starea ta reală.
Este o tactică verificată, iar rezultatele obținute prin tehnici de programare neuro-lingvistice, îți pot modifica stareaastfel încât orice interacțiune umană să fie o experiență ce merită trăită!
Dacă totuși NLP-ul nu este un domeniu accesibil, comunicarea nonverbală îți vine în ajutor, oferindu-ți câteva repere despre cum poți să-ți adaptezi comportamentul sau discursul pentru a obține maximum dintr-o relaționare.
93% din procesul de comunicare este de natură nonverbală, iar conștientizarea anumitor aspecte îți poate aduce un real folos în orice relație interpersonală.
Atrage și menține atenția!
Unul dintre cele mai importante elemente într-o interacțiune este contactul vizual. Rolul privirii este de a atrage sau direcționa atenția, de a stabili raport între interlocutori și de a „ajusta” dinamica discursului.
Totodată, direcția privirii îți poate oferi indicii prețioase despre ce se petrece în mintea celui cu care relaționezi.
Se spune că emițătorul, cel care vorbește, își privește interlocutorul în proporție de 60% în timp ce receptorul poate ajunge la 80%. Nu evita să privești și nu-ți feri privirea deoarece ar putea fi interpretate ca neadevăr, lipsă de încredere sau, chiar, de respect.
Controlează-ți emoțiile!
Toți avem emoții atunci când trăim momente importante, fie personale, fie profesionale.
Emoția este, din punctul meu de vedere, măsura lucrurilor sau oamenilor din viața noastră și este, totodată, măsura propriei umanități!
Cu toate acestea, anumite gesturi ne dau de gol mai mult decât ar trebui. Frecatul obsesiv al mâinilor, atingerea gâtului sau a feței, încrucișarea brațelor ca într-o îmbrățișare sau multe altele lasă să se vadă sentimentul de dominare a afectivului, emoționalului asupra raționalului, de neîncredere, nesiguranță și lipsă de concentrare. Dacă la acestea se mai adaugă și alte semne de disconfort, atunci impresia generală asupra ta nu e deloc favorabilă.
Păstrează distanța regulamentară!
Nu doar codul rutier amendează nerespectarea distanței ci și codul… bunelor maniere. Invadarea spațiului intim și „sufocarea” interlocutorului nu-ți vor aduce rezultatele așteptate. Sunt percepute ca fiind agresive și generează o stare accentuată de disconfort.
Distanța optimă pentru o conversație decenta este în intervalul 45 -120 de cm, adică în zona spațiului personal. Cu cât natura relaționării dintre interlocutori este mai impersonală, această distanță se mărește, trecând prin spațiul social (120 – 360 cm) și până la cel public, de peste 360 cm.
Se spune că distanța dintre interlocuori este un barometru al relațiilor interpersonale, așa că apreciați distanța în funcție de tipul relației.
Oferă imaginea unei persoane plăcute, sigure pe sine, de încredere!
Cea mai mare parte a informațiilor este receptată vizual, sub forma de imagini, în proporție de 84%. Asta înseamna că tot ce proiectăm vizual despre noi înșine contează mai mult decât ceea ce spunem. Cel puțin la nivelul primei impresii.
Zâmbetul, contactul vizual, expresiile faciale, în general, poziționarea mâinilor și a picioarelor, postura corporală, vestimentația și accesoriile indică nu doar vârsta, sexul, educație, mediul din care provii, ci și starea de spirit ori tipul de personalitate.
Imaginea pe care o proiectezi trebuie să fie una pozitivă, a unei persoane pe care te poți baza, în care să ai încredere, alături de care să poți avea o relație personală sau profesonală.
Cunoscând și conștientizând importanța elementelor nonverbale în cadrul oricărei relații interpersonale, interumane, îți poți „construi” o stare care să-ți ofere avantaje imediate și să-ți pună în valoare potențialul.
Sursa: cariereonline.ro
Fiecare gest e o trăire sau, mai bine zis, fiecare mișcare voluntară sau involuntară, pe care o facem, de la un simplu zâmbet și până la poziția corpului reflectă o stare interioară, o trăire ce reprezintă adevarata noastră intenție fată de persoane sau situații.
Viața de zi cu zi ne-a pus în situația de a ne educa sau de a ne antrena atât de bine exprimarea unor stări artificiale, în concordanță cu așteptările celorlalți, încât uităm a fi oameni! Ne temem să dăm frâu liber emoțiilor, să ne exprimăm necezurat adevaratele sentimente!
Mimăm atât de bine zâmbetul încât, uneori, până și noi, ne lăsăm păcăliți de el. Ceea ce nu e neapărat rău.
Dimpotrivă.
Fake it till you make it ! spun americanii și nu întâmplător. Sunt situații, deloc puține la număr, când starea psihică și / ori fizică pe care le ai nu ți-ar aduce beneficii sau câștig de cauză. Întâlniri pentru care te-ai pregătit temeinic pot sfârși nefavorabil pentru tine, dacă nu reușești să-ți impui o anumită stare, să te mobilizezi fizic și mental pentru a obține rezultatul pe care l-ai așteptat.
Make it till you become it! este următorul pas și înseamnă că ți-ai însușit atât de bine starea pe care ți-ai generat-o artificial, încât a ajuns să fie starea ta reală.
Este o tactică verificată, iar rezultatele obținute prin tehnici de programare neuro-lingvistice, îți pot modifica stareaastfel încât orice interacțiune umană să fie o experiență ce merită trăită!
Dacă totuși NLP-ul nu este un domeniu accesibil, comunicarea nonverbală îți vine în ajutor, oferindu-ți câteva repere despre cum poți să-ți adaptezi comportamentul sau discursul pentru a obține maximum dintr-o relaționare.
93% din procesul de comunicare este de natură nonverbală, iar conștientizarea anumitor aspecte îți poate aduce un real folos în orice relație interpersonală.
Atrage și menține atenția!
Unul dintre cele mai importante elemente într-o interacțiune este contactul vizual. Rolul privirii este de a atrage sau direcționa atenția, de a stabili raport între interlocutori și de a „ajusta” dinamica discursului.
Totodată, direcția privirii îți poate oferi indicii prețioase despre ce se petrece în mintea celui cu care relaționezi.
Se spune că emițătorul, cel care vorbește, își privește interlocutorul în proporție de 60% în timp ce receptorul poate ajunge la 80%. Nu evita să privești și nu-ți feri privirea deoarece ar putea fi interpretate ca neadevăr, lipsă de încredere sau, chiar, de respect.
Controlează-ți emoțiile!
Toți avem emoții atunci când trăim momente importante, fie personale, fie profesionale.
Emoția este, din punctul meu de vedere, măsura lucrurilor sau oamenilor din viața noastră și este, totodată, măsura propriei umanități!
Cu toate acestea, anumite gesturi ne dau de gol mai mult decât ar trebui. Frecatul obsesiv al mâinilor, atingerea gâtului sau a feței, încrucișarea brațelor ca într-o îmbrățișare sau multe altele lasă să se vadă sentimentul de dominare a afectivului, emoționalului asupra raționalului, de neîncredere, nesiguranță și lipsă de concentrare. Dacă la acestea se mai adaugă și alte semne de disconfort, atunci impresia generală asupra ta nu e deloc favorabilă.
Păstrează distanța regulamentară!
Nu doar codul rutier amendează nerespectarea distanței ci și codul… bunelor maniere. Invadarea spațiului intim și „sufocarea” interlocutorului nu-ți vor aduce rezultatele așteptate. Sunt percepute ca fiind agresive și generează o stare accentuată de disconfort.
Distanța optimă pentru o conversație decenta este în intervalul 45 -120 de cm, adică în zona spațiului personal. Cu cât natura relaționării dintre interlocutori este mai impersonală, această distanță se mărește, trecând prin spațiul social (120 – 360 cm) și până la cel public, de peste 360 cm.
Se spune că distanța dintre interlocuori este un barometru al relațiilor interpersonale, așa că apreciați distanța în funcție de tipul relației.
Oferă imaginea unei persoane plăcute, sigure pe sine, de încredere!
Cea mai mare parte a informațiilor este receptată vizual, sub forma de imagini, în proporție de 84%. Asta înseamna că tot ce proiectăm vizual despre noi înșine contează mai mult decât ceea ce spunem. Cel puțin la nivelul primei impresii.
Zâmbetul, contactul vizual, expresiile faciale, în general, poziționarea mâinilor și a picioarelor, postura corporală, vestimentația și accesoriile indică nu doar vârsta, sexul, educație, mediul din care provii, ci și starea de spirit ori tipul de personalitate.
Imaginea pe care o proiectezi trebuie să fie una pozitivă, a unei persoane pe care te poți baza, în care să ai încredere, alături de care să poți avea o relație personală sau profesonală.
Cunoscând și conștientizând importanța elementelor nonverbale în cadrul oricărei relații interpersonale, interumane, îți poți „construi” o stare care să-ți ofere avantaje imediate și să-ți pună în valoare potențialul.
Sursa: cariereonline.ro
miercuri, 13 noiembrie 2013
Cum ajungem la o zi mai buna
Cea mai nociva iluzie este aceea ca, intr-o societate (si o economie) mare, complexa si bulversata ca cea de azi, actiunile voastre individuale si punctuale nu conteaza deloc. Cea mai importanta realizare este ca schimbarile „tectonice” nu se nasc decat din astfel de actiuni, atunci cand o masa critica de oameni (sau de companii) se hotarasc sa faca ceva impreuna, simultan.
Mediul de afaceri ar trebui sa fie in avangarda societatii, alaturi de stiinte si arte. Antreprenori se cheama aceia care vor sa miste lumea din loc, s-o duca inainte si s-o faca un loc mai bun, pentru ei si pentru cei din jur. Modul lor de gandire si capacitatea lor de a avea o viziune si de a o transforma in realitate nu e fundamental diferita de munca unui cercetator stiintific sau de cea a unui scriitor.
N-avem destui antreprenori in Romania. Ne trebuie mai multi. Nu vad nimic mai important de facut pentru cei care citesc randurile acestea decat largirea clasei antreprenoriale romanesti. Nu doar prin participarea la o conferinta sau inscrierea intr-un club profesional, ci printr-un efort continuu, impletit in munca de zi cu zi si facut nu un an-doi, ci pana la sfarsitul vietii active.
Lucrez pentru ziua in care tinerii nostri sa-si doreasca mai mult sa-si porneasca propriile lor afaceri decat sa lucreze in multinationale. Vreau sa aiba intotdeauna ambele optiuni, dar s-o prefere pe prima. Iar dac-o aleg pe a doua, vreau sa-si doreasca sa ajunga in varf, la nivel global si sa nu se multumeasca cu a fi sefi peste un cotlon linistit, unde nu se intampla multe in afara zilei de salariu.
Lucrez pentru ziua in care romanii vor putea iesi din saracie facand ceva aici, nu pe malurile Mediteranei, salahorind la fratii nostri latini mai norocosi. Capsunarii si ingrijitoarele de batrani au ajuns acolo din disperare, nu din fandoseala. Si au pus din greu umarul la salvarea economica a acestei tari, strangand din dinti si tinand capul in pamant. Pana acum, tara n-a prea facut multe ca sa-i salveze pe ei, sa le ridice fruntile si sa le aline copiii traumatizati, lasati singuri in urma.
Dar ziua asta de care tot scriu aici n-o sa cada din cer. Daca voi ajunge sa o vad cu ochii, ea va veni din cauza unei paturi minoritare, dar active social, care va iesi in fata, isi va face auzita vocea si va impune schimbarea. Prin revolutie, adica. Nu va iesi din vreun referendum, indiferent de pragul lui de validare. Nici din vreo dezbatere parlamentara, pentru ca aceasta institutie democratica a fost demult deturnata si pervertita intr-o masina de sanctionat furtul si inselaciunea.
Ca sa ajungem la ziua aceea, noi, antreprenorii de azi, trebui
e sa fim varful de lance al schimbarii sociale. Disper atunci cand vad cat de dezbinati am fost si inca mai suntem. Disper atunci cand vad cat de pasivi si cat de supusi suntem cand puterea politica, de orice culoare a fost ea din ’90 incoace, mai comite o ineptie economica. Nu poate face Guvernul fata evaziunii sau fraudei? E incapabil sa colecteze taxele existente? Atunci, nu-i asa, e mai bine sa aplice una noua firmelor si persoanelor care inca n-au sucombat financiar. Si atunci, nu-i asa, contribuabilii trebuie sa taca, sa-nghita si sa plateasca. Eventual, sa mai si infiinteze milionul de locuri de munca promis de aia care vin cu taxele.
Pe bune? Cata vreme veti mai accepta starea asta de lucruri? Cat o sa mai dureze pana va luati si voi lumea in cap si va duceti sa deschideti un butic sau un atelier pe alte meleaguri, intr-o tara unde statul nu ia pielea de pe voi ca sa va ingrijeasca la batranete sau ca sa va educe copiii, apoi pleaca cu ea, lasandu-va pe toti cu ochii in soare? Uitati-va in jur. Oamenii s-au trezit. S-au saturat si s-au trezit. Oamenii ies in strada pentru ca vor sa poata respira in propria tara. Pentru ca se incapataneaza sa nu mai plece din Romania si sa nu mai plece nici capul. Ies fara sa fie adusi cu autocarul sau spaguiti cu sacosa cu faina si zahar. O fac din convingere personala, pentru ca stiu ca viitorul lor depinde de fiecare dintre ei si de ceea ce fac ei azi, sau de ceea ce nu fac.
Dar voi, voi de care depind atatia in jurul vostru, voi care aveti vise mai mari decat un simplu job si o viata linistita, voi cei care v-ati rupt salele si neuronii ca sa construiti afaceri mari si mici in ciuda liotelor de franari si lipitori care v-au stat in fata, voi ce faceti? Cum puneti presiune, in masa, asupra statului, pentru ca el sa devina mai corect si mai eficient in cheltuirea banilor pe care vi-i ia?
Azi, nu maine.
Un editorial de Stefan Liute . Stefan Liute este director de strategie si co-fondator al agentiei de branding Storience. Sursa: wall-street.ro
Abonați-vă la:
Postări (Atom)